ISTORIE

Intervenții contemporane

„În ultimii ani se observă ocuparea acelor periferii rămase neconstruite după perioada comunistă, prin cartiere rarefiate, cu procent de ocupare a terenului relativ mic. S-au ocupat atât partea de nord (în zona căii ferate, până la Tisa), cât și terenurile din estul zonei industriale. Crește gradul de ocupare a periferiilor, unde se construiesc case noi în perioada postcomunistă.”[1]

Zona care în perioada comunistă era destinată noului centru civic (situat la capătul estic al centrului istoric), actualmente a fost populata cu blocuri de locuințe și centre comerciale de tip discount, între care au fost inserate și câteva biserici. Aceste intervenții au dus la dispariția ultimelor clădiri păstrate din șirul nordic și sudic, care au mai supraviețuit ansamblurilor de blocuri ridicate la sfârșitul perioadei comuniste (și chiar imediat după), precum și a parcelării acestora datând din sec. XVIII-XIX.

Ansamblul urban „Piața Libertății” păstrează cele „26 de clădiri ridicate în secolele XVIII-XIX, toate având două niveluri (supraterane). Clădirile și-au păstrat până azi vechile fațade ornate cu stucaturi”[2], dar nu și strălucirea, lucrările de restaurare lipsind cu desăvârșire.

Față de perioada interbelică deși toate elementele planimetrice și arhitecturale s-au păstrat percepția spațiului s-a schimbat radical. Vegetația crescută împiedică vizibilitate către fațadele de viz-a-viz, deci împiedicând percepția spațiului ca un ansamblu. Circulația auto excesivă și autovehiculele parcate pe toată lungimea centrului istoric, atât pe latura de sud cât și pe cea de nord, a transformat piața publică într-o parcare publică.

La nivel funcțional odată cu mutarea capitalei județului la Baia Mare, s-au mutat și dotările publice aferente. Astfel la nivelul nucleului central (suprapus peste fosta pajiște intravilană medievală) în prezent se pot găsi următoarele funcțiuni: patru biserici (reformată, catolică, ortodoxă ucraineană și ortodoxă), două muzee, patru  bănci, Primăria, trei școli/licee, Direcția silvică, poșta, sedii ale unor asociații culturale și sociale, iar în rest imobile de birouri și locuințe cu parter comercial și alimentație publică.

Demnă de menționat este și transformarea străzi Corneliu Coposu într-o stradă pietonală. Deși această pietonalizare s-a realizat fără a avea la bază studii de aprofundate  sau o gândire de ansamblu, o vom considera ca fiind un țel al autorității locale pe termen mediu și lung.


[1] Irina-Gabriele Funețean, Dan Florin Floruț, Camelia Faur, Niels Auner, Studiu Istoric de fundamentare pentru PUG al mun. Sighetul Marmatiei, 2013, p. 14/III

[2] Teofil Ivanciuc, Sighetul Marmației. Ghid cultural turistic, Editura Echim, Sighetul Marmației, 2007, p. 36-37


Bibliografie

Ivanciuc Teofil, Sighetul Marmației. Ghid cultural turistic, Editura Echim, Sighetul Marmației, 2007

Funețean Irina-Gabriele, Floruț Dan Florin, Faur Camelia, Auner Niels, Studiu Istoric de fundamentare pentru PUG al mun. Sighetul Marmatiei, 2013