ISTORIE

Întemeierea așezării

Coloniștii trimiși de regii maghiari s-au așezat la confluența Tisei cu râul Iza, cel mai important afluent al acestuia de pe malul său stâng, pe o lunca de mai mulți kilometri lățime care a oferit condiții prielnice de trai, precum și apropierea de exploatările de sare, drumurile comerciale existente și condițiile de mediu propice[1], adică într-o poziție asemănătoare cu Feldioara, din țara Bârsei.[2]

Este plauzibilă intenția creării în acest loc a unui centru zonal, fapt ce s-ar putea confirmă prin intermediul documentelor secolului al XIV-lea. În consecință, se poate presupune și așezarea unor meșteșugari și comercianți, iar emiterea unor privilegii, extinse ulterior, pentru locuitorii de aici este, prin urmare, de înțeles.[3]

Deşi amintit în 1326, Sighetul nu este menționat în cel mai important moment, cel al privilegiului regal de la 1329, fiind din nou menționat doar la 1334[4], iar aşezarea de secol XII-XIII de la Valea Mare-Sighet, dispare „a începutul secolului al XIV-lea, tocmai în legătură cu întemeierea Sighetului de către oaspeţi”[5], ar putea fi luată în considerare varianta lui Teofil Ivanciuc care presupune că românii maramureşeni s-au opus cu forţa armelor împotriva coloniştilor, distrugând Sighetul.[6]

Distrugerea ar putea avea loc undeva în intervalul 1326 – 1329, iar situaţia normalizându-se abia în 1334 (la 1333 oraşul nu este menţionat, iar la 1334 dijma papală datorată este printre cele mai mici din regiune, un an mai târziu devenind deja egală cu cea din Teceu şi Visc).[7]

Dacă coroborăm perioada relativ târzie a „apariției” Sighetului, cu numărul  mare al populației, de aproximativ 200 de familii existente în jurul anului 1335, rezultă că trebuie să fi fost vorba de o colonizare masivă, de vreo 100-150 de familii[8], toate venite în zonă ca urmare a unei recolonizări realizate, probabil, „cu ajutorul unor nobili maramureşeni fideli angevinilor sau prin forţa armelor regale.[9] Astfel, până la mijlocul secolului al XIV-lea numărul familiilor din Sighet poate să fi crescut la 250[10], motiv pentru care în 1352 privilegiile orășenești acordate în 1329 de către Carol Robert celor patru așezări de „oaspeți regali” din Maramureș se extind și asupra Sighetului, prin diploma dată de Ludovic I.[11] Acordarea privilegiilor orașelor regale s-a impus atunci când acestea dispuneau de o populație numeroasă, care putea realiza recolte bogate care să le aducă venituri considerabile.[12]  

Din acest moment istoria Sighetului urmează un curs similar cu al celorlalte oraşe maramureşene, acesta devenind, cel mai târziu în 1385, capitala comitatului regal.[13]


[1]   Zsolt Ákosi, „A máramarosi öt koronaváros”, Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

[2]   Paul Niedermaier, Geneza orașelor medievale în Transilvania, Editura Academiei Române, București, 2016 p. 315

[3]   Ibidem, p. 316

[4]   Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

[5]   Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, Editura Academiei RSR, București, 1970, apud Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

[6]   Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

[7]   Ibidem

[8]   Paul Niedermaier, Geneza orașelor medievale în Transilvania, Editura Academiei Române, București, 2016 p. 316

[9]   Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

[10]  Paul Niedermaier, Geneza orașelor medievale în Transilvania, Editura Academiei Române, București, 2016 p. 316

[11]  Teofil Ivanciuc, Sighetul Marmației. Ghid cultural turistic, Editura Echim, Sighetul Marmației, 2007, p. 70

[12]  Zsolt Ákosi, „A máramarosi öt koronaváros”, Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

[13]  Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018


Bibliografie

Ákosi Zsolt, „A máramarosi öt koronaváros”, Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

Niedermaier Paul, Geneza orașelor medievale în Transilvania, Editura Academiei Române, București, 2016

Ivanciuc Teofil, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”, teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

Ivanciuc Teofil, Sighetul Marmației. Ghid cultural turistic, Editura Echim, Sighetul Marmației, 2007