ISTORIE

Contextul istoric

După năvălirile tătare (1241-1242) au ajuns și primii coloniști în zona Tisei–Superioare, care au primit facilități de la regele Bela IV și fiul său Ștefan V. Acești coloniști au înființat Seleușul (Nagyszollos/Vinogrdovo) și Craia (Kiralyhaza-Felszasz/Korolevo), care în 1262 și respectiv 1271 și-au câștigat privilegiile[1] de orașe regale.

Valea Tisei oferind din punct de vedere agricol cele mai bune condiții pentru stabilirea „oaspeților regali”, aceștia și-au înființat aici orașe. Nu este un aspect de neglijat nici legătura facilă pe care Valea Tisei o asigura cu restul teritoriului.[2]

Cel mai vechi oraș regal din Maramureș este Viscul, atestat documentar la 1271, în cadrul unui document din anul 1281, amintindu-se de vama de la Visc, fapt ce susține ideea existenței deja a celorlalte orașe regale, deși actul nu numește orașele și nici că în apropiere ar exista (sau nu) așezările „oaspeților regali”. Astfel ar fi logică presupunerea existenței (în acea perioadă) a unei populații mai numeroase, care și-ar transporta mărfurile de-a lungul Tisei.[3]

În jurul anului 1300 regele Endre III a ordonat ca cetatea de pământ a Viscului să apere „oaspeții regali” stabiliți pe de valea Tisei-Superioare[4]. Această măsură a avut la bază interese politice și economice importante regele căutând surse noi de venituri, precum și protejarea granițelor, pentru a împiedica noi distrugeri provocate de tătari.[5]

Sighetul, împreună cu Teceul şi Câmpulungul sunt menţionate pentru prima dată în anul 1326, împreună cu preoţii lor, într-un dublu privilegiu dat de arhiepiscopul de Esztergom şi de regele Carol Robert[6]

După Bélay Vilmos[7], minele de sare din Maramureș au devenit importante doar din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când deja cele cinci orașe regale (ale Maramureșului) erau fondate, deci în amplasarea acestora (a orașelor regale) extragerea sării nu a avut neapărat un rol decisiv. Pe de altă parte, cu siguranță regele avea cunoștințe de zăcămintele de sare din Maramureș, exploatarea acestora constituind un scop pe termen lung. Începuturile ar trebui să le căutăm într-o politică conștientă de colonizare, care avea ca scop popularea teritoriilor nelocuite sau locuite mai slab, (mai ales că) după raționamentul epocii, un teritoriu cu cât avea mai mulți locuitori cu atât era mai bogat, așa putându-i-se exploata mai eficient resursele.[8]

În schimb, după Gusztáv Wenzel[9], începuturile exploatărilor de sare pot fi cu certitudine urmărite înapoi în timp până în secolul XIII, el considerând datele comunicate de Preisig[10] ca fiind interesante, pe baza lor putând fi emise însă doar ipoteze. El afirmă că satele create în jurul ocnelor s-au transformat în scurt timp în așezări libere, apoi au primit privilegii orășenești.[11] Însă privilegiile iniţiale ale oraşelor regale maramureşene nu menţionează deloc sarea – Cămara Sării din Maramureş este atestată abia la 1351, Portul Sării de la Câmpulung la 1456, iar Sighetul devine oraş al sării doar din secolul XV.[12]

La 26 aprilie 1329 regele Carol Robert dă privilegii doar oraşelor Visc, Hust, Teceu şi Câmpulung „ţinând seama de dovezile de credinţă ale credincioşilor noştri oaspeţi din Maramureş, saxoni şi unguri (…) le hărăzim toate libertăţile de care se bucură şi oaspeţii noştri din Seleuş.”[13]

Datorită menţionării oaspeţilor din Seleuş (Nagyszollos/Vinogradovo), care au primit privilegii identice cu cei din oraşele maramureşene în anul 1262, se presupune că oaspeţii maramureşeni au venit din oraşele situate în proximitatea vestică, şi care au fost dăruite la 1280 unui feudal, în pofida privilegiilor, fapt ce i-ar fi putut determina pe colonişti să-şi caute un alt teritoriu.[14]


[1]   Zsolt Ákosi, „A máramarosi öt koronaváros”, Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

[2]   Ibidem

[3]   Ibidem

[4]   Ibidem

[5]   Ibidem

[6]   Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

[7]   În Máramaros megye társadalma és nemzetiségei. A megye betelepülésétől  a  XVIII  század  elejéig,  Budapesta, 1943, Település-és népiségtörténeti értekezések 7, apud Zsolt Ákosi, „A máramarosi öt koronaváros”,Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

[8]   Zsolt Ákosi, „A máramarosi öt koronaváros”, Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

[9]   În Magyarország bányászatának kritikai története, Budapest, 1880, p. 147, nota 2. apud Carol Kacso, „Date cu privire la exploatările timpurii de sare din Maramureș”, Sarea, Timpul și Omul, Editura Angustia Sfântu Gheorghe, 2006, p. 98, https://cimec.files.wordpress.com/2008/11/sare20062.pdf, 10.02.2018

[10]  În Geschichte der Máramoreser Bergbaues, OsterrZBH 28, 1877, p. 311, apud Carol Kacso, „Date cu privire la exploatãrile timpurii de sare din Maramureș”, Sarea, Timpul și Omul, Editura Angustia Sfântu Gheorghe, 2006, p. 98, https://cimec.files.wordpress.com/2008/11/sare20062.pdf, 10.02.2018

[11]  Carol Kacso, „Date cu privire la exploatãrile timpurii de sare din Maramureș”, Sarea, Timpul și Omul, Editura Angustia, Sfântu Gheorghe, 2006, p. 98, https://cimec.files.wordpress.com/2008/11/sare20062.pdf, 10.02.2018

[12]  Teofil Ivanciuc, „O părere critică despre presupusa atestare a Sighetului la anul 1308”, teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/o-p259rere-critic259-despre-presupusa-atestare-a-sighetului-la-anul-1308.html, accesat în 10.02.2018

[13]  Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

[14]  Teofil Ivanciuc, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”,teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018


Bibliografie

Ákosi Zsolt, „A máramarosi öt koronaváros”, Maramarossziget.info, http://www.maramarossziget.info/akosi-zsolt-a-maramarosi-ot-koronavaros, accesat în 10.02.2018

Kacso Carol, „Date cu privire la exploatãrile timpurii de sare din Maramureș”, Sarea, Timpul și Omul, Editura Angustia, Sfântu Gheorghe, 2006, https://cimec.files.wordpress.com/2008/11/sare20062.pdf, 10.02.2018

Ivanciuc Teofil, „Noi date privind cea mai veche atestare documentară a Sighetului”, teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/noi-date-privind-cea-mai-veche-atestare-documentar259-a-sighetului.html, accesat în 10.02.2018

Ivanciuc Teofil, „O părere critică despre presupusa atestare a Sighetului la anul 1308”, teofil-ivanciuc.weebly.com, https://teofil-ivanciuc.weebly.com/o-p259rere-critic259-despre-presupusa-atestare-a-sighetului-la-anul-1308.html, accesat în 10.02.2018