Cadrul Natural

Geomorfologc Sighetul apratine microdepresiunii Sighetului, inclusa in Depresiunea Maramuresului. Aceasta zona este dominata de Dealul Solovan si de Dealurile Maramuresului (culmea Bagna), peste care se inalta piemontul Mara-Sapanta si Muntii Ignis (cu cel mai inalt punct de pe raza teritoriului administrativ al municipiului – muntele Tiganu 1222m). Teritoriul localitatii este strabatut de Culoarul Izei si al Tisei, in care sunt inscrise Luncile Izei si respectiv al Tisei.

Din punct de vedere geologic teritoriul municipiului este carcterizat prin intermediul unor depuneri cuaternare, care urca si in zonele de piemont vulcanic de la Iapa-Sugau, respectiv pe dealurile Maramuresului (in zona Valea Mare-Mociar). Pe Valea Ronisorii au fost gasite urme ale unui golf paleogen impreuna cu depozite tortoniene. Andezitele neogene caraterizeaza zonele montane ale orasului (apartinand muntilor Ignisului), iar pe varfurile Tiganu si Vacaru au fost identificate resturi ale unor aparate vulcanice acoperite de lave.

Solurile aluviale si cele brune pozdolice caracterizeaza zonele joase (depresionare), iar cele brune acide zonele inalte.

Sighetul se incadreaza intr-o clima temperat continentala, cu o medie anuala de 9°C. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 750 mm, cu o depasire a acestuia pe muntele Tiganu (1000 mm). Pe parcursul anului pot fi intalnite aproximativ 200 zile lipsite de precipitatii. Ceata si vanturile sunt rare, dar acestea aparand mai frecvent in zonele montane.

Din punct de vedere hidrografic orasul este inconjurat de trei rauri, dintre care cel mai important este raul Tisa, cu un debit mediu de 80mc/s, acesta fiind urmat de raul Iza cu 16mc/s (confluenta dintre cele doua realizandu-se la Cearda), iar al treilea este raul Ronisoara (cel mai mic dintre cele trei, acesta avand un debit mult inferior celorlalte).

Floara este caracteristica unei zone de creste cu pante domoale, in care alterneaza pajistile, paduricile si arborii izolati. Se poate observa o diferentiere a plantelor prezente intre zonele nelocuite din depresiuni, predominate de tufarisuri si paduri de gorun si steajr, intre cele din zona montana, predominate de padurile de fag si brad si intre cele din zona locuita, care este caracterizata de o flora alogena foarte variata.

Cateva dintre speciile de plante intalnite sunt: orhideele – bozior (Dactylorhiza sambucina), mana Maicii Domnului (Dacylorhiza maculate), plosnitoasa (Orchis coriophora), untul vacii (Orchis morio), bulbucii de munte (Trollius europeanus); in zona de pajisti insorite – coada iepurelui (Sesleria heuflerana); locuri uscate – clopotei (Campanula patula), drobita (Genista tinctoria), garoafa (Dianthus carthusianorum), margarete (Leucanthemum vulgare); locuri umede – ghintura (Gentiana pneumonanthe), bumbacarita (Eriophorum latifolium); ciuperci – buretiide roua (Marasmius oreades),Calvatia caelata, specii de BovistaLycoperdonAnthurus archeri (specie rara in Europa).

Fauna variata a zonei cuprinde specii de mamifere in sectoru montan (iepurele de camp, capriorul, bursucul, mistretul si mai rar lupul si ursul), impreuna cu reptile (soparla de camp), amfibieni, pesti, pasari (cuibaritoare – pitpalacul, sfranciocul rosiatic, presura galbena, ciocarlia de padure, fasa de padure; rapitoare – sorecarul, vanturelul rosu) si nenumarate soiuri de nevertebrate.

Bibliografie: Teofil Ivanciuc – Sighetu-Marmatiei ghid cultural-turistic, Editura ECHIM, 2007

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image